Despre ziare

Un ziar făcut ghemotoc fără pic de talent zăcea aruncat în zăpada murdărită de milioane de tălpi. Cum a ajuns acolo?

 E unşpe fără ceva şi în hala de birouri miroase a cafea din toate părţile. Cafea ieftină de tonomat, cafea la filtru. Cafea, cola, sucuri şi ceai umplu mesele. Vocile se alintă din ce în ce mai pronunţat, pe măsură ce spaţiul se aglomerează şi se strâmtează.

Unii aleargă pe trasee ştiute. Alţii dau grăbiţi din degete, iar tastatura se deformează din secundă în secundă. Pagina albă de pe ecranul din faţa lor cedează invaziei de semne mici şi negre care se îndreaptă, organizat, spre partea de jos. E oarecum linişte.

E unşpe fix şi începe şedinţa. Oarecum, linişte nu mai e. Zeci de pagini-oglindă imaginare, aşezate inginereşte pe o pagină mai mare, se umplu cu litere scrise în grabă. Din pix, de data asta. O oră, două ore. Se vorbeşte mult, se argumentează, se ceartă, se râde. Se pleacă. Totul e aranjat.

Nimic nu e sigur. Se schimbă opinii, subiecte, priviri. Toate la cald, dar aerul e din ce în ce mai fierbinte. E bine aşa. Ba nu e bine. Să faceţi aia! V-am spus să faceţi aia! Nu, nu rămâne aşa. Vorbim, poate se schimbă ceva. Renunţăm, a apărut altceva. Aşa dau toţi, contează unghiul. Şi dacă nu se înţelege?

Nimeni nu mai e cel de la ora unşpe. Forfotă şi muncă. Dar la un moment dat, în miez de după-amiază, nimeni nu mai mişcă. Clicuri, taste.

S-au strâns deja sute de mii, milioane, poate, de semne mici şi negre. Aşezate organizat, fiecare într-un ungher anume, semnele sunt înşirate colorat, ba mai mici, ba mai mari, pe ecranele cu ochelari de cal. Printre ele, oameni de tot felul. Oameni răi şi oameni buni. Figurile li se luminează, sunt tăiaţi cu o săgeată,, mângăiaţi cu o perie. Aşa e bine.

Începe să se audă cronometrul. Spre zero. Se urlă cu calm şi se scuză. Nu mai e mult până familiile de semne să pornească prin cabluri către o altă hală.  Oameni pentru care noaptea este totuna cu ziua de când becurile nu s-au mai dat jos din tavan stau încruntaţi peste mesele lor, peste ecranele lor şi transformă semnele în zeci, sute de mii de gemeni, răspândind vestea. Alţi oameni fără somn aleargă cu maşinile, bufnesc pachetele bine legate şi duc vestea mai departe.

Chioşcurile, ca nişte garsoniere de stradă, locuite pe bani de oameni ca noi, stau nemişcate în faţa celor care întind mâna şi care oferă la schimb pentru paginile cu semnele muncite ieri ba o monedă, ba o bancnotă. Fâşâie peste tot: pe stradă, în tramvaie, autobuze, troleibuze, metrou, în alte birouri. Apar şi efectele: zâmbete, mirare, furie, indiferenţă.

Munca din spatele unui ziar este colosală, chiar dacă eşti mai puţin sau mai mult implicat. Aşa că, măcar pentru asta, nu mai arunca în p**a mea ziarele pe jos!

Reclame

4 gânduri despre „Despre ziare

  1. Pingback: ce mai e de citit. « poet. poet publicat in volum

  2. e o incercare grea sa ordonezi haosul din „hala” in cuvinte 🙂 ai prins bine atmosfera :D.
    bravo pentru scopul nobil. cred ca macar doua-trei persoane convingi sa nu mai manance seminte pe articolele noastre.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s