Caracatiţa, varianta ţigănească

O familie de ţigani este ca un organism independent. Trebuie priviţi însă în funcţie de mediul în care se desfăşoară. 

Dincolo de oraşe, în natură, organismul lâncezeşte. Probabil d-aia şi miros aşa. Acolo unii încă mai fac liguri şi bijuterii pentru bâlci şi spoiesc tuciuri. Trăiesc leneş de pe o zi pe alta.

Chiar şi în aceste condiţii, organismul nu se destramă. Generaţie după generaţie fac acelaşi lucru, ca să înţelegem ce bine sunt legaţi.

Interesant este când se obişnuiesc cu oraşul. Urăsc să se angajeze, să le fie cineva stăpân, şi fac ceea ce ştiu mai bine: comerţ.

Iau produse, ei ştiu de unde, şi le vând unde nu gândeşti: în autogări, în gări, la gurile de metrou, la colţ de stradă etc.

Ce vând: de la flori, haine şi telefoane la şerveţele şi ace de cusut. În oraş, organismul face bani pe bandă rulantă. Şi toţi pun mâna, vorba vine.

Ăia mici cerşesc, asta dacă nu sunt în stare să vândă viorele (măcar!). Puştimea a trecut deja la ţigări de contrabandă, că nu pot fi traşi la răspundere.

Soaţa vinde fructe turceşti în pieţe sau deja are butic, iar el, capul familiei, zace, la fel ca rudele lui din şatră. Nu vă lăsaţi însă păcăliţi. În timp ce organismul funcţionează pe toate planurile, el gândeşte mişcarea următoare: din ce să mai scoată bani. 

Mama FNI face rime şi îi iese

Geaba se supără domnu’ senator Cătălin Voicu pe puşcării, cum că ar „decima fiinţa umană“. Dimpotrivă, poţi realiza lucruri frumoase între cei patru pereţi, dincolo de un tatuaj cu cifra 5 de la zarul de barbut.

Să luăm exemplul Ioanei Maria Vlas, închisă pentru prăbuşirea FNI. Administraţia Naţională a Penitenciarelor a anunţat că se numără printre câştigătorii concursului „Poezie de puşcărie”.

186 de competitori s-au bătut pentru o astfel de diplomă, însă doar 12 au avut talent la rime. Iar doamna Vlas se numără printre ei.

Luni, la Penitenciarul Rahova, se dau premiile. Dacă doriţi să faceţi galerie…

Meşterii şi marketingul

O întâmplare petrecută joi a încheiat, sper, dominaţia reportajelor făcute de Sărbători în hypermarketuri, cu mii de români cu bale la gură şi cărucioare pline de lucruri inutile.

„Câteva sute de persoane s-au călcat în picioare, joi, la Iaşi, la inaugurarea unui magazin cu produse de bricolaj, devastând mai multe rafturi”, scrie Mediafax.

Iată că nu numai mâncarea îl excită pe român, ci şi o bormaşină frumos finisată, cu multe capete şi cu o autonomie confortabilă. Sau un ghiveci la preţ redus, în care să-şi pună garoafele aduse de soacră ca zestre pentru nevastă.

Oamenii s-au aşezat la coadă de la ora 4.00 (!). Magazinul a fost deschis la 9.00. Aşteptarea a durat cinci ore, timp în care neaderthalienii şi-au împărtăşit proiectele de bricolaj. Apoi şi-au spart buzele şi capetele.

Asta îmi aduce aminte de o femeie care le împărtăşea unor prietene, în tramvai, opinia ei despre o cunoştinţă comună: „Mie să nu mi se mai vaiete că n-are bani, că i-a luat lu’ mucosu’ ăla calculator şi de prost ce e nici nu ştie să umble la el. Iar bărba-su şi-a luat drujbă şi o ţine de doi ani pe şifonier!”.

D-aia au dat năvală şi ăia de la Iaşi: să-şi ia bormaşină şi să o ţină pe şifonier, ca să moară lumea de necaz. Sau exersează antrenamentul moştenit de la Ştefan cel Mare.