„Gândul“ a anunţat că din 8 aprilie va renunţa la ediţia tipărită şi că va apărea exclusiv pe internet, pe iPad şi pe mobil. Acest anunţ a stârnit o serie de comentarii despre starea presei scrise din România şi despre viitorul ei sumbru. Majoritatea opiniilor exprimate s-au referit la dispariţia de neoprit a ziarelor, de fapt un efect natural al dezvoltării tehnologiei, dacă termenii „natural“ şi „tehnologie“ pot încăpea în aceeaşi propoziţie.
Grija că se închid ziarele ar trebui să fie a patronilor de trusturi de presă, pentru că vor trebui să investească mai mult în tehnică şi să devină mai inventivi. Cel puţin pentru o perioadă bună de timp, românii vor citi gratis pe internet.
Frământarea mea, că d-asta încep al patrulea paragraf, este alta: ce facem cu acurateţea şi cu frumuseţea informaţiei. Privind orice site de ziar sau cu ştiri de-aiurea, informaţia arată de cele mai multe ori ca o cârpă zdrenţuită.
Ziarele online au devenit un fel de agenţii de ştiri, dar nu respectă regulile de bază ale acestora. Uneori se aruncă pe site-uri declaraţii, întâmplări calde fără cap şi fără coadă. Le lipseşte intimitatea şi siguranţa pe care ţi le oferă macheta de ziar tipărit, acel spaţiu înrămat în care trebuie să te încadrezi.
În pagina pe care încă o mai avem de umplut, teoretic vorbind, trebuie să lămureşti totul, să explici, să prognozezi, să dai soluţii etc. De câte ori n-am citit pe internet ştiri-reacţie după un meci de fotbal, să zicem, în care nu era trecut scorul partidei…
Cu ştirile electronice se va mai întâmpla ceva: manipularea mass-media va fi o sarcină mai uşoară, iar măgăriile vor fi acoperite mai repede. Se va naşte o nouă boală, o molimă a răspândirii pe fugă a informaţiei.
O dumă lansată oriunde în lume va călători, şi o face de pe acum, cu viteza luminii până pe iPad-ul dintr-un iglu, apoi peste podurile din New York şi spre băştinaşii din Australia. Toată lumea va afla într-o secundă pentru ce se ceartă Oana cu Pepe, ce-a mâncat Hillary Clinton când a fost pentru două zile oaspetele casei regale britanice şi pe ce au pus ochii marile puteri după ce termină cu Orientul Mijlociu.
La modul general, nu se va mai şti cine e sursa sau prin câte telefoane fără fir a trecut ştirea. „Noutăţile“ se vor încăleca, amesteca, plagia, se vor strica. Vor apărea brusc alte grozăvii, alte funduri de prăpastie, alte strigături la cer. Şi vom uita. Şi vom afla altceva. Şi iar vom uita.
În privinţa frumuseţii informaţiei, aici mi-e teamă că pe viitor ne vom distra foarte tare cu articolele de pe internet. Cele mai multe afişări pe site-urile ziarelor le fac clipurile cu maimuţe care îţi ţin un deget în fund şi cu bebeluşi care se ceartă pe limba lor, cu sfaturi de sănătate care te omoară, cu oameni beţi pe stradă sau la volan, cu „şmecheri cu BMW“ care aleargă cu 254 km/h pe o şosea judeţeană şi trăiesc.
D-asta mi-e…
Articolul a fost publicat şi pe www.ideilibere.ro
SITe COM 