Se întâmplă câteva lucruri

Orice român ştie că ţara în care trăieşte, România, îl şochează în fiecare zi. Ţara în care trăieşte, pentru că nu este ţara sa. E doar o păcăleală din cartea de identitate. E o ţară aparte România, un stat căpuşat de impostură, care îşi duce traiul ca un organism birocratic egoist şi greu de ucis. Continuă lectura

Elevii români pică Bacul, cei sud-coreeni vor învăţa pe tablete PC

În vreme ce în România abia s-a inventat camera de luat vederi în sălile de examene, Coreea de Sud a făcut deja un plan pentru a digitaliza conţinutul ghiozdanelor. Elevii coreeni nu vor mai învăţa după manuale şi cărţi de hârtie, ci vor avea tablete PC şi alte instrumente de învăţare electronice. Continuă lectura

Ginecologul Google

Începusem să dau căutare pe google. Am tastat doar „dupa” şi am fost şocat de ceea ce mi se oferea. Din cele zece propuneri afişate de motorul de căutare, cinci ascund frica de a-ţi creşte fără programare o fiinţă în „stomac”, după cum se exprima o dorobantesă la TV zilele trecute. Continuă lectura

Un bărbat şi p*la lui, şomeri în SUA

„Şomajul este termenul folosit în cazul lipsei ocupaţiei plătite (locurilor de muncă) pentru forţele apte şi calificate corespunzător pentru muncă”, scrie Wikipedia.

Din ce am mai citit şi noi pe sub bancă în timpul examenului de la Economie Generală, ştim cum apare şomajul: pe timp de recesiune economică, în cazul activităţilor sezoniere, ca urmare a lipsei de pregătire etc. Ar mai fi şi lenea, o cauză perfidă.

Numai că domnul prezentat de ziarul „Libertatea” este şomer pentru că are p*la prea mare. 34,5 centimetri întinşi pe picior, bucurându-se de gravitaţie, exact cât are ziarul făcut sul. E bisexual declarat şi întreţinut de mă-sa. Numai că, la cât o are de mare, pare că mămica lui ţine pe mâncare şi băutură trei guri.

*Scuzaţi limbajul. Ăştia-s oamenii!
* Iniţial scria „Un bărbat şi p*la lui, şomeri în România”. Sorry!

O veste bună!

Bucureştenii cunosc ambuteiajul care se formează la intersecţia Uverturii cu Virtuţii. Şiruri frânte de maşini care claxonează într-una, tramvaie neastâmpărate care îşi revendică şina etc…

Bineînţeles că stând la volan te apucă nervii şi rareori ai ocazia să ţi-i descarci. Într-unul din cazuri, precum cel de faţă, a ieşit cu pumni. Cineva a luat atitudine cu pumnii. Câţiva pumni pentru derbedei, pentru liniştea noastră.

În toată această aglomeraţie, un bărbat şi o femeie aproape de vârsta a treia traversau trecerea de pietoni.

Au făcut greşeala să stea în drumul a doi găligani anorexici cu glugi, de parcă maica lor le lăsase moştenire tot asfaltul. Atât femeia, cât şi bărbatul au fost ciufuliţi zdravăn de haidamaci.

Şi de unde mi-l aduce Doamne-Doamne din grămada de maşini blocate în intersecţie pe un tânăr îndesat, dar fâşneţ, care văzuse toată scena.

Şi să fi văzut, dragii mei, ce i-a mai trosnit şi-ndreapta, şi-n stânga pe fiecare. În mijlocul drumului, ca acum sute de ani, să râză norodul de ei.

Mitocănia înainte de majorat

În tramvai, scot cartea şi mă aşez la burduf. Două fetişcane stăteau, faţă în faţă, pe scaune. Trece un domn, iar fetişcana mai coaptă şi rujată, care avea vecin de scaun un  ghiozdan, îşi invită colega lângă ea, să stea şi domnu’. Ce frumos, îmi zic, privind pe furiş peste pagini.

Doar că ferişcana coaptă şi rujată a ţinut să dea cu mucii în fasole. Bagă mâna în buzunar şi scoate seminţe. Mănâncă şi scuipă pe jos. Mănâncă şi scuipă pe jos. Obsesiv.

Domnul căruia i-a dat scaunul îi spune: „Nu e frumos să dai pe jos cojile”. Răspunsul vine rapid: „Da’ ce, fac ce vreau în tramvaiu’ ăsta!”

Domnu’ a părăsit scaunul, îndreptându-se spre capătul tramvaiului, ruşinat de neruşinea ei. Încă odată, mitocănia a învins.